It's now or never

Îşi trecu mâna prin păr, apoi sări de pe o piatră, priviind în jur. Totul era lipsit de viaţă, şi îi dădea fiori pe şina spinării.

Statea rezemat de o piatra uriasa privind in jur. Mult prea multa liniste.

Se aşeză în genunchi, pe pământ. Îşi puse mâna pe o ridicătură mare de pământ, oftând.

Ofta si incepu sa se plimbe.

Începu să fredoneze o melodie, aşezând uşor un buchet de flori.

Isi baga mainile in buzunar.

Se ridică, priviind în jur. Îşi duse mâna la ochi.

Isi aprinse o tigare tragand lenes din ea.

Îşi trecu mâna prin păr, continuând să cânte

Ii auzi glasul si aparu langa ea.

Se sperie, aproape căzând pe jos. Inspiră.
- M-ai speriat!

Gresala mea, scuze, spuse si ajuta sa se ridice.

- Mersi. îi spuse, apoi se ridică, scuturându-şi hainele.

Ce faci pe aici? intreba privind-o.

- Nimic, am adus doar nişte flori.

Privi in jur.
E plin de amintiri locul asta, spuse.

Aprobă scurt din cap, contemplând împrejurimile cu privirea

Se aseza pe o piatra oftand.

Îi urmă exemplul, punându-se pe undeva pe jos, pe lângă el.

Isi trecu mana prin par, privind in jur.

- Ce ciudat e locul ăsta uneori. zise, brusc, mai mult pentru ea

E liniste, mult prea multa liniste, spuse.

- Oribil. Mi şi imaginez, pe acei oameni, printre sunetele bombelor, fugiind disperaţi. zise, oftând mai apoi.

Daca stai si asculti atent, le poti auzi glasurile, spuse oftand. In unele zile, ii poti vedea!

- Ah, blestemat război. Oamenii sunt proşti, şi noi, demonii, la fel. Că le-am arătat ce-i aia luptă.